Un african conduce cărucioare în Budapesta
Te iubesc a făcut un interviu cu personajul principal al filmului Cetățeanul, Dr. Marcelo Cake-Baly. S-a născut în 1958, într-unul dintre cele mai mici state ale Africii, Bissau-Guinea. Avea doar 4 ani când a izbucnit războiul civil în țara lui, iar în adolescență a intrat și în armată. Marcelo a venit în Ungaria în 1975 când i s-a oferit o bursă. După ce a plecat de la universitate, a rămas în Ungaria, iar astăzi se simte total maghiar. Având o diplomă economică, conduce cărucioare în capitală, dar a fost considerat personajul principal al unui film maghiar, Cetățeanul.
– Te-ai născut în Bissau-Guinea, în 1958. Când și de ce ai venit în Ungaria?
-Am venit aici în 1976 să studiez. După războiul civil bissau-guinean, a existat ocazia de a studia într-una din țările socialiste. Inițial, am vrut să plec în Germania, dar singurul statut rămas era pentru Ungaria.
-Cum îți amintești anii tăi trimiși în Bissau-Guinea? Ce înseamnă pentru tine pământul mamă?
– Deși locuiesc în Ungaria de atâta timp încât mă simt ungur, nu îmi este indiferent ce se întâmplă acolo. Fratele meu și familia mea locuiesc acolo și, până la urmă, este vorba despre pământul meu mamă. Urmăresc mereu evenimentele și țin permanent legătura cu fratele meu.
-Când ai fost ultima dată acolo?
– Cu un an înainte, în martie, timp de o săptămână. Pot călători acolo destul de rar. Am fost acolo de trei ori din anii '70. Călătoria este extrem de costisitoare.
-Vrei să-mi spui puțin despre Ungaria anilor 1970? Cum ai fost primit ca bissau-guinean?
– Ungaria era foarte diferită la acea vreme, în acel regim. Am venit ca studenți atunci; trăiam într-o manieră lipsită de griji, parcă. Deși, a trebuit să studiem mult, ne-am simțit bine aici. Îmi amintesc că am primit 800 de forinți drept bursă. Am avut tot ce mi-am dorit. În plus, tinerii erau prietenoși. Aveam o petrecere în fiecare zi în timpul universității. Intram si iesem din discoteci. Erau vremurile bune. Aproape toți am primit un loc de muncă imediat după ce am terminat facultatea.
– Cum ai putut face față limbii maghiare? Mulți spun că aceasta este una dintre cele mai dificile limbi din lume.
-Mi-a luat o jumătate de an să învăț limba. Acea dată profesorul mi-a spus că trebuie să învăț bine limba, pentru că pronunția mea ar fi proastă. Și avea dreptate. Dar m-a ajutat foarte mult să vorbesc cu mulți oameni în timpul universității. După jumătate de an, puteam să vorbesc și argoul străzii. Înțelegerea materialului mi-a fost mai dificilă. Am înghesuit literalmente textele de destul de mult timp pentru examene.
– Nu ți-a trecut prin minte ideea de a merge altundeva în Europa după universitate? Sau te-ai hotărât deja să stai aici?
– Să vă spun adevărul, nu am plănuit niciodată să rămân în Europa. Inițial, am vrut să plec acasă după facultate. Dacă îmi amintesc bine, în anul meu, noi șase veneam din Bissau-Guineea și am fost singurul care a rămas aici. Am avut o viață aici, am cunoscut o maghiară și am avut doi copii, așa că nu am putut să merg acasă.
-Nu ai vrut să mergi în altă parte în Europa?
– Nu, nu m-am gândit la asta tot timpul. După ce am terminat facultatea, am avut un loc de muncă relativ bun la centrul OTP Bank. Asta a însemnat o slujbă perfectă pentru mine ca început de carieră. Din păcate, patru ani mai târziu, am fost concediat – mi s-a spus că nu am cetățenie maghiară. Se presupune că sindicatul s-a încurcat, dar recunosc că încă nu înțeleg de ce s-a întâmplat. Aceasta ar fi fost doar o scuză pentru ei să mă dea afară. Dar este adevărat că acest incident mi-a rupt cariera. Lucram la diferite companii, sunt și la Bruxelles de doi ani, iar când m-am întors, comunismul din Ungaria s-a încheiat. Apoi totul s-a schimbat incredibil, chiar și atitudinea oamenilor, dar nu numai în Ungaria. Dintr-o dată, a fost extrem de greu să găsești un loc de muncă în Europa de Est ca fiind negru. Am suferit o umilință intensă în acel moment. Am ajuns să lucrez la Budapesta Transport Privately Held Corporation. Având o familie, nu puteam să stau doar visând să lucrez ca economist. A trebuit să mă adaptez circumstanțelor, m-am mulțumit să supraviețuiesc.
– Ce alte schimbări a adus Sfârșitul Comunismului pentru tine?
-Rasismul era un tabu în epoca socialismului. Sfârșitul comunismului a adus libertate dar, în același timp, a însemnat și că fiecare poate spune ce vrea. Din această perspectivă, totul se schimbase.
– Cum s-a schimbat situația dumneavoastră odată cu valul de migrație din 2015? Oamenii se comportă cu tine în alt fel?
- Aceasta este o întrebare cu adevărat dificilă. Nu numai în Ungaria, ci peste tot în Europa. De aceea nu-mi place să vorbesc despre asta. Desigur, nu este că oamenii mă batjocoresc în fiecare colț când merg pe străzi, de genul „Hei, ce naiba cauți aici, negrule?” Se poate întâmpla în Elveția, Germania, oriunde în Europa. Oamenilor nu le place că mulți oameni curg în Europa și, de asemenea, este adevărat că aduc multe probleme cu ei. De exemplu, teroriştii folosesc situaţia. Poți simți ura în aer. Cu două-trei săptămâni înainte, un migrant negru s-a înecat în apă, în timp ce oamenii își batjocoreau și râdeau de bietul. Pe baza acestui fapt, nu suntem departe de a fi puși în camionul de vite. Cum ar putea oamenii să râdă de cineva care se îneacă? Și toată lumea doar râde și nu face nimic. Acum, aceasta este ura pe care nu am simțit-o înainte.
-Când ați primit cetățenia maghiară?
– În 1995.
– Și cum a fost examenul, spre deosebire de cel din Cetățeanul? A fost examenul la fel de dificil pentru tine precum a fost pentru Wilson în film?
– A fost, a fost... Am trăit lucruri asemănătoare ca în film, dar pentru mine a fost încă mai ușor, pentru că am fost la universitate, unde am învățat despre istoria și constituția Ungariei. Este destul de diferit pentru un imigrant care tocmai vine din tabăra din Bicske. El este testat brusc cu privire la constituția maghiară...
– Am citit și alte interviuri făcute cu tine și ai spus în toate că te simți pe deplin maghiar. Când a venit momentul când ai simțit asta pentru prima dată?
– Cred că nu poți avea decât o singură naționalitate adevărată la un moment dat. La mine este la fel. Astăzi, oriunde mă plimb în lume, când văd unguri, îi consider compatrioții mei. Ei nu sunt extraterestri. Casa ta este locul unde se află familia și munca ta. Nu contează unde m-am născut, pentru că locuiesc aici de atât de mult timp. Chiar și actele mele sunt în limba maghiară. Când am vizitat Bissau-Guinea anul trecut, am fost tratat ca un maghiar, un turist străin. Când mi-am verificat pașaportul, am fost întrebat dacă sunt bissau-guinean. I-am răspuns că m-am născut aici, dar sunt ungur.
– Cum v-au descoperit producătorii să jucați rolul principal în? Cetățeanul?
– Treceam pe lângă o cafenea din Piața Hunyadi unde își bea cafeaua directorul, Roland Vranik. Când m-a văzut, a alergat după mine și mi-a spus pe scurt ce vrea. Am acceptat imediat rolul, pentru că știam că filmul va reprezenta problemele de azi, cele pe care le experimentez și eu.
– Ai spus imediat da? Nu ți-a fost teamă să acționezi în rolul principal de amator?
- N-am fost. Pe vremea aceea, nici măcar nu mă gândeam la faptul că trebuie să fiu actor. Pur și simplu mi-a plăcut ideea filmului. Când am văzut cortul, casele mobile, spoturile și camerele la filmare în prima zi... Abia atunci mi-am dat seama că nu aveam habar ce trebuie să fac. Primele zile au fost extrem de grele, dar pe măsură ce filmarile mergeau, m-am descurcat din ce în ce mai bine.
– Te-au ajutat actori profesioniști?
– Au făcut-o, în principal Ágnes Máhr, pentru că am avut majoritatea scenelor cu ea. Am discutat totul cu ea și cu o actriță iraniană amatoare (Arghavan Shekari – editor).
-Cum ți-a afectat filmul viața? De exemplu, te-a recunoscut cineva? dar totusi?
– În primul rând, am câștigat atâtea aventuri și experiențe. S-a întâmplat de multe ori că unii oameni doar au bătut la fereastră pentru a felicita.
– Și cum ți-a plăcut filmul?
– La început, nici nu am vrut să-l văd, dar soția mea m-a pus să merg la premieră. Este cu adevărat critică, dar chiar și ea a spus că filmul a fost foarte bun și că m-am comportat bine. Dacă ea spune așa, nu am nicio îndoială.
– Vă puteți imagina acționând în alte filme?
– Aș juca cu plăcere în alte filme, dar de data aceasta, aș încerca un rol care nu îmi este deloc apropiat. Personajul lui Wilson mi-a fost foarte apropiat emoțional, așa că aș vrea să încerc unul cu care nu am nimic de-a face. Sunt curios dacă aș putea și eu să acționez bine. Recent, un jurnalist al Pagina de femei mi-a spus că cariera mea se va încheia, pentru că locuiesc în Ungaria. Ea mi-a spus că, dacă aș fi american, va veni o invitație după cealaltă. Și s-ar putea să aibă un rost acolo. Există doar câteva filme în Ungaria care au nevoie de un actor de culoare. Cetățeanul este o altă pereche de pantofi, a fost orientată spre mine. Așa că acesta poate fi primul și ultimul meu film din viața mea și voi continua acolo unde făcusem o pauză: voi conduce tramvaiul.
Fotografii: Facebook.com/Az Állampolgár
ce: bm
Sursa: Szeretlek Magyarország.hu
te rog sa faci o donatie aici
Știri de ultimă oră
Orbán: A vota pentru stânga înseamnă a sprijini războiul
Oligarhii aliați Orban au obținut 38 de miliarde de euro în concesiune de autostrăzi de stat
Înființat al treilea departament maghiar al UNESCO
Ce s-a întâmplat astăzi în Ungaria? — 2 mai 2024
Revoltător: Adolescent arestat pentru că a planificat atacul la moschee din Ungaria – VIDEO
Acum puteți cumpăra bilete pentru expoziții și tururi de vizitare pe platformele Wizz Air!