Povestea de dragoste: O zi care mi-a schimbat viața – 23 octombrie 1956.
Mulți nu cred în întorsăturile destinului... de multă vreme nici eu nu am crezut. Până a venit ziua care a adus un șir de coincidențe și mi-a schimbat viața definitiv. Să pretind că acestea au fost pure coincidențe ale vieții? O șansă mare…
Povestea se întoarce la o dată istorică, 23 octombrie. O zi în care ne-am găsit pe mine și pe câinele meu Bodrog în drum spre o ceremonie de depunere de coroane în Corvin köz. Și de acolo au început coincidențele.
Din întâmplare, m-am lovit de cineva pe care l-am întâlnit cu câteva zile mai devreme. Mai exact, într-o vineri pe 13. A fost o zi de plimbare obișnuită cu kuvasz-ul nostru într-un parc de lângă Dunăre, unde tocmai avea loc un miting al profesorilor. Trecând am observat o fată (sau mi-a observat câinele, cine știe). În orice caz, mi-a văzut kuvasz-ul împodobit cu o panglică din tricolorul maghiar și a întrebat dacă poate să facă o poză. M-am înroșit în mod corespunzător, desigur, și nu am putut rosti altceva decât câteva cuvinte fără sens înainte ca Bodrog să înceapă să tragă din nou lesa... Tot ce îmi amintesc a fost că venise la demonstrație ca profesoară. Cu toate acestea, nu mi-am putut aminti numele ei. De asemenea, îmi amintesc clar că am fost destul de supărat cu câinele meu Bodrog pentru că nu a avut mai multă răbdare față de stăpânul său. Destul de sigur, probabil că era doar după propriile sale instincte...
Dar să trecem direct la data istorică de 23 octombrie. Aceasta a fost ziua în care ne-am întâlnit din nou, inutil să spun, întâmplător. După cum spuneam, eram în drum spre Corvin köz cu kuvasz-ul nostru Bodrog. De ce să nu-l las să aibă o zi de câmp, m-am gândit în sinea mea, deși nu i-am uitat complet farsele recente.
În mod ironic, sau după cum a vrut soarta, tot Bodrog a fost cel care m-a reunit cu fata al cărei nume încă nu-l știam. Datorită lui Bodrog, ea m-a observat în mulțime, după care am simțit un sentiment de iertare completă față de Bodrog, care însă nu părea să facă prea mult din situație.
In sfarsit am cunoscut numele ei: Magdi. Dar miracolul părea să fi fost destul de scurt, deoarece eram încă într-o stare de amețire în care am ratat șansa de a obține numărul ei de telefon. Mai târziu, s-a dovedit că asta era menit să fie. Întrucât ziua era încă departe de a se termina.
După ce am participat la o ceremonie în timpul după-amiezii, mă îndreptam spre casă când soarta a intervenit din nou. De nicăieri, gazele lacrimogene au început să curgă din cer și înainte să îmi pot trage sufletul, cineva s-a apropiat de mine pentru a oferi un șervețel de hârtie. Era Magdi. Da, ea m-a scos din atac și în afara pericolului. După ce m-am retras și mi-am recăpătat simțul cavaleresc, m-am oferit să o însoțesc acasă. Ea a refuzat prompt, dar politicos, spunând „Sunt o fată mare, îmi voi găsi drumul spre casă”.
Următorul lucru pe care mi-l amintesc este că la sosirea acasă l-am scos pe Bodrog la plimbare și am avut o altă surpriză: am văzut o stea căzătoare. Chiar atunci mi-am pus o dorință și m-am gândit la cineva. Fără îndoială, cineva acolo sus a auzit dorința mea, deoarece astăzi amândoi purtăm un inel de logodnă...
Acesta din urmă a fost, desigur, precedat de un pic de muncă de detectiv pentru a afla unde lucrează Magdi. Dupa ce am reusit, am urmat repede sa o surprind cu un buchet mare de trandafiri albi. Când am intrat în școală, ghiciți cine a fost prima persoană pe care am întâlnit-o. Când s-au văzut, nu s-a putut abține să zâmbească. Ea a început prin a spune că nu-i plac trandafirii. Cu excepția celor albe, care sunt preferatele ei.
Cum continuă povestea de aici încolo va fi secretul nostru. Este suficient să spunem că ne-am avut logodna pe malul Dunării, unde în loc de inel de logodnă avea cătușe false legate de mână și de a mea, spre nedumerirea turiștilor.
Dacă totul merge bine, vom avea nunta noastră anul acesta, inclusiv o nuntă la biserică, atât Magdi, cât și eu credem în Dumnezeu. Îi mulțumim pentru că ne-a lăsat să ne întâlnim și pentru că avem aceleași valori în viață. Motto-ul nostru este: Dumnezeu, Familie, Patrie.
Pentru a adăuga la numărul de coincidențe, se pare că numerele, precum și numele, au o semnificație specială. Sau, altfel, cum se explică că Magdi locuiește la casa numărul 56 în timp ce eu locuiesc la Memorialul '56 din Széna tér, noi doi ne-am întâlnit la aniversarea lui 1956?
După cum se dovedește, Magdi se întâmplă să fie și un fan kuvasz. Mai mult decât atât, familia lor a crescut cândva această rasă veche maghiară. În ceea ce privește kuvaszul nostru Bodrog, numele său este derivat dintr-un râu maghiar, un obicei comun pentru kuvaszok. Poate că nu este surprinzător, sau pentru a cita o zicală latină nomen est omen, Magdi este din regiunea Bodrogköz.
Motivul pentru care spun această poveste este să demonstrez încă o dată că coincidențele nu există și să demonstrez că un câine nu este doar cel mai bun prieten al omului, ci și cel mai bun magnet pentru pui!
Sursa: de Tamás Csobay-Novák
te rog sa faci o donatie aici
Știri de ultimă oră
Orbán: A vota pentru stânga înseamnă a sprijini războiul
Oligarhii aliați Orban au obținut 38 de miliarde de euro în concesiune de autostrăzi de stat
Înființat al treilea departament maghiar al UNESCO
Ce s-a întâmplat astăzi în Ungaria? — 2 mai 2024
Revoltător: Adolescent arestat pentru că a planificat atacul la moschee din Ungaria – VIDEO
Acum puteți cumpăra bilete pentru expoziții și tururi de vizitare pe platformele Wizz Air!