Refugiați polonezi în Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Al Doilea Război Mondial a izbucnit în urmă cu 80 de ani, la 1 septembrie 1939. Germania nazistă a atacat Polonia fără nicio declarație de război și a cucerit-o în două săptămâni cu ajutorul sovietic. Polonia a fost zdrobită violent de Blitzkrieg-ul german (război fulger) și înjunghiată în spate în cele din urmă de forțele sovietice, fără nicio șansă de a se apăra cu succes. Dar chiar și în acele vremuri istorice grave, polonezii știau că pot conta pe frații lor maghiari.
Primii refugiați polonezi au trecut granița cu Ungaria pe 10 septembrie 1939 în Transcarpatia. Pe 17 septembrie, delegațiile maghiare și poloneze au început negocierile la Budapesta, iar a doua zi guvernul maghiar a deschis oficial granițele în fața refugiaților polonezi. Pe 24 septembrie, Edward Rýdz-Smygly, comandantul șef al armatei poloneze a ordonat forțelor poloneze rămase încă în luptă să se retragă și să fugă în Ungaria.
Situația pentru Ungaria a fost puțin periculoasă. Oficial, țara a fost aliată cu Germania ca membru al puterilor AXEI. Hitler dorea să folosească teritoriile maghiare din nord, pentru a-și iniția atacul împotriva Poloniei de Sud de acolo.
Sub guvernarea lui Miklós Horthy, guvernul maghiar, condus de Pál Teleki, a refuzat ferm cererea și a fost hotărât să nu asiste sub nicio formă la invadarea Poloniei.
S-au format imediat multe asociații și comisii civile pentru a ajuta refugiații (pentru a le asigura hrană, cazare etc.) Ambasada Poloniei la Budapesta, nu a pus mâna pe existență până în ianuarie 1941 – între timp, Ambasada Germaniei de la Budapesta a continuat să protesteze împotriva acesteia.
50-55000 de refugiați polonezi au sosit în Ungaria în toamna anului 1939 – 4000 dintre ei erau de origine evreiască. Aproximativ 20000 dintre ei ar putea părăsi țara și să se alăture armatei poloneze de vest reorganizate conduse de generalul Wladyslaw Sikorski. Cei care au rămas au putut trăi în liniște cu sprijin financiar de la stat până la ocupația germană a Ungariei, care ar fi putut fi promovată și de informațiile puterilor anglo-saxone. Ei puteau merge la 30 de școli primare etnice poloneze diferite și era o școală medie pentru ei, în Balatonboglár. 500 de studenți polonezi și-au putut continua studiile în învățământul superior.
În Zamárdi exista un cartier general militar secret care susținea Armija Krajowa (organizația de rezistență pentru independența Poloniei) financiar și cu muniție, personal etc.
La 19 martie 1944, Ungaria a fost ocupată de forțele germane pentru a se asigura că armata maghiară rămâne în război și pentru a organiza apărarea regiunii împotriva invaziei sovietice. de care țara a suferit mult. Guvernul marionetă al lui Döme Szójay a servit ocupanților germani și liderului lor, Edmund Veesenmayer. Guvernul Szójay a început concentrarea oamenilor polonezi în lagăre de internare și a creat comanda lor centrală – pentru a-i folosi în război. Guvernatorul Horthy a pus-o sub autoritatea Crucii Roșii Internaționale, pentru a-i proteja pe polonezi de a fi trimiși pe front. După ce guvernul nazist Szálasi din Ungaria a preluat controlul cu Partidul Crucea Săgeată (16 octombrie 1944), autoritatea a fost dată forțelor militare germane și doar ajutor civil a putut fi oferit cetățenilor polonezi după începerea deportării lor în lagărele de concentrare. Primele grupuri de refugiați polonezi au început să se mute acasă din Ungaria în aprilie 1945.
Sursa: arcanum.hu
te rog sa faci o donatie aici
Știri de ultimă oră
Ce s-a întâmplat astăzi în Ungaria? – 4 mai 2024
Guvernul Orbán continuă programul de remodelare a sectorului imobiliar al Ungariei
Vești fericite: barca nostalgică veche de 110 ani se întoarce pe lacul Balaton – FOTOGRAFII
Nu se plictisesc: alegerile din 9 iunie decid despre război sau pace
FOTOGRAFII fascinante: Renovarea Palatului Regal Buda într-o fază spectaculoasă, ziduri întregi fiind reconstruite
Partidul fostului premier Gyurcsány se teme să nu piardă locurile de primar pe 9 iunie la Budapesta